Criza sanitară care afectează omenirea este în plină ascensiune. Aproape că nu există stat normal la cap, care să nu își ia măsuri ferme de protejare a populației, prin restrângerea unor drepturi și libertăți constituționale, măsuri menite să țină departe cetățenii de virusul periculos, pentru limitarea infectărilor și pentru evitarea deceselor celor vulnerabili.
Sub deviza TOTUL PENTRU SĂNĂTATEA POPULAȚIEI, fapt absolut firesc, foarte puțini dintre minunații conducători ai planetei neglijează o chestie esențială: cum va arăta economia post virus și ce e de făcut pentru a restarta sectoarele economiei reale, astfel încât efectele recesiunii abia instalate să nu fie nici de durată și nici dramatice,
Pentru că alde Merkel, Macron, Trump au de făcut retușuri majore, dar la economii solide până mai ieri, asemenea unei case din cărămidă, construită de meșteri de top, a căror temelie rezistă celor mai puternice uragane, dar care au ieșit din cataclism cu ferestrele sparte, nu e cazul să nu ne dăm seama că ele se vor pune pe picioare extrem de rapid.
Problema va fi, ca întotdeauna, la țările cu economii slab dezvoltate, economii de consum, cu productivitate minimală, care depind în mare măsură de economii rechin, gen Germania, Franța, Marea Britanie, Italia, Spania, etc. Ei bine, aceste țări vor trebui să reclădească casa de la temelie, cataclismul, numit Covid-19, fiind prea puternic pentru construcțiile economice fragile ale unor țări ca România și Bulgaria. Ce vor face aceste țări, cum vor gestiona criza economică, cum vor reuși să atingă, într-un interval de 2-3 ani, nivelul ante Covid-19, rămâne de văzut. Pentru că țări precum România au nevoie de o clasă politică competentă, de o bancă națională care să sprijine nu interesul băncilor cu capital străin, ci interesul cetățeanului român, a mediului de afaceri, astfel încât, prin injectare de capital cu dobânzi și comisioane zero, să poată fi repusă pe picioare o economie șchioapă. Avem nevoie de oameni care să înțeleagă fenomenul economic, să stăpânească construcția bugetară, să aibă viziunea de a dezvolta investițiile în infrastructură, în sistemul sanitar, să sprijine dezvoltarea producției pe componente de care economia internă are nevoie și pentru care avem abilitatea, dar și certificarea necesară.
Sigur că, pentru a reuși să dăm restart economiei și să limităm proporțiile șomajului, va trebui să înlăturăm politicienii corupți, incompetenți. proști ori odioși, cu oameni de moralitate, integritate și profesionalism. Adică 99 la sută din cei care compun clasa politică vor trebui să dispară subit din peisaj (senatori, deputați, baroni locali, primari, prefecți, miniștri). Managementul instituțiilor de stat va trebui orientat către persoane competente profesional, ale căror proiecte vor trebui să eficientizeze activitatea de stat, să o debirocratizeze, să se reducă cu 50 la sută aparatul bugetar, încărcat acum cu tot felul de lipitori.
Reducerea cheltuielilor cu aparatul bugetar se poate face prin eliminarea din sistem a acelei părți formate pe criteriul PCR (pile, cunoștințe, relații), concomitent cu informatizarea (digitalizarea) aparatului de stat și, foarte important, renunțarea la plata unor sporuri incompatibile cu fișa postului, gen: spor de pericol pentru funcția de îngrijitor ( femeie de serviciu), spor pentru complexitatea muncii acordat strict pentru domenii nepretabile, majorarea de până la 50% pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale ( acest spor fiind un jaf la drumul mare, care se acordă exclusiv pe bază de clientelism, nepotism, celor cu picioare lungi, cu sânii la vedere, celor care cotizează un procent șefilor care îi propun pentru acest spor, etc).
Regândirea legii salarizării, în sensul de a se acorda sporuri salariale în procent de maxim 25 % din salariul de bază, diferențierile salariale fiind făcute de un spor de vechime de maxim 15%, și de un spor de 5% acordat adevăraților profesioniști, strict pentru activitatea de top derulată în cadrul instituției bugetare pe care o deservesc, sunt criterii care, aplicate corect, principial, pot eficientiza un sistem bugetar aflat în moarte clinicâ.
Personal sunt sceptic că un guvern, oricare ar fi el, poate lua mâsuri de eliberare a aparatului bugetar de trântori. Motivul? Toate partidele găsesc în sistemul bugetar locul perfect pentru a-și recompensa clientela politică, amantele, beizadelele,etc. Așa că…
S-auzim numai de bine!
