Articol nerecomandat maneliștilor. Doliu în cultură: S-a stins din viață Umberto Eco

by: admin
Category :Actualitate

eco1

loading...

Scriitorul italian Umberto Eco, autorul celebrului roman „Numele trandafirului”, a decedat la varsta de 84 de ani, a anuntat, in noaptea de vineri spre sambata, în editia electronica cotidianul la Repubblica.

Scriitorul suferea de cancer de mult timp, noteaza AFP, potrivit Agerpres.

Nascut la 5 ianuarie 1932, la Alessandria, in regiunea Piemont din nordul Italiei, filosoful si scriitorul italian Umberto Eco a studiat filosofia la Torino.

Dupa ce a introdus, pentru prima data in Italia, semiotica arhitecturii la Universitatea din Firenze, a devenit profesor de semiotica generala, din 1971, la Bologna.

Autor de romane, eseuri, tratate academice si carti pentru copii, a publicat doua eseuri, unul intitulat „Problema estetica la Toma D’Aquino” (1956), iar celalalt, „Dezvoltarea esteticii medievale” (1959). In acelasi timp, a luat parte la toate cercetarile avangardei italiene grupate in jurul revistei „Il Verri” si in jurul studiourilor experimentale ale Radioteleviziunii italiene.

Prin opera sa stiintifica, Eco este considerat unul dintre cei mai de seama ganditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu umor si ironie, sunt adevarate modele ale genului. Prin romanele „Il nome della rosa” (1980) si „Il pendulo di Foucault” (1988), devine cel mai citit si tradus romancier de la sfarsit de mileniu. „Il nome della rosa” („In numele trandafirului”) este renumita pentru subtilele ei jocuri de limbaj si pentru abundenta simbolurilor si aluziilor culturale. In notele explicative ale romanului, Umberto Eco teoretizeaza printre primii concepte ale postmodernismului. In 1986, a fost lansat filmul cu acelasi titlu in regia lui Jean-Jacques Annaud, cu participarea actorului Sean Connery.

Alte romane publicate de scriitor sunt: „Insula din ziua de ieri” (1994), „Baudolino” (2000), „Misterioasa flacara a reginei Loana” (2004), „Cimitirul din Praga” (2010). Pe langa „Opera deschisa” (1962), reeditata in 1967, a publicat cu privire la arta contemporana o serie de experiente ironice: „Diario minimo”, o lucrare consacrata culturii de masa; „Appocalittici e integrati” (1964), „La struttura assente” (1968), „Il superuomo di massa” (1976), „Trattato di semiotica generale” (1975), „Lector in fabula” (1979), „I limiti dell’ interpretazione” (1990), „Dire quasi la stessa cosa. Esperienze di traduzione” (2003). El a scris si o multitudine de carti pentru copii si eseuri.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

loading...

Write a Reply or Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *